
Si nu ma refer la vreun film si nici nu ma gandesc la o situatie in care fata nu are partener stabil. Pur si simplu ma refer la o situatie oarecare, o situatie care, poate, multora dintre voi vi se va parea cunoscuta, sau, daca nu vi s-a intamplat, totusi stiti la ce ma refer.
Dar s-o luam cu inceputul
- Imaginati-va o seara in care iesiti cu prietenele, o seara a fetelor. Locatia: nu conteaza! Poate sa fie un club, un cafe-bar, orice locatie este plauzibila. Conteaza doua aspecte: voi si ei.
- Si, tot uitandu-te in jur observi la o masa o prezenta masculina care pare sa aiba capul intors in directia ta si ochii atintiti spre tine. Este inevitabil, iti zici, se mai intampla. De cate ori nu ne uitam pe strada, la facultate, serviciu, intr-un bar, club la cate o persoan care ne atrage atentia prin ceva anume. Dar observi ca, dupa ceva timp, persoana respectiva pare fascinata de detaliu. De peisaj. De tine intr-un cuvant. Bine, sa zicem ca ignori privirile insistente atintite asupra ta. De fapt, te simti intr-un fel chiar bine ca esti admirata. Sau, poate nu?
- In cazul de fata se poate spune ca esti admirata pentru ca esti tanara, pentru ca ai o fusta mai scurta decat se poarta in mod normal, pentru ca ai un ras care incanta, pentru ca ai o pereche de blugi noi-nouti, care iti vin ca turnati, etc.
Desigur, este bine sa fii admirata, dar ce te faci cand starnesti admiratia unei persoane care a evadat din plictisul zilnic si si-a gasit drept hobby in aceasta seara sa te priveasca staruitor? Ah, sa nu uit, aceasta persoana are o varsta care ar trebui sa fie simbol al maturitatii indelungate, probabil un copil, doi acasa, adolescenti, daca nu putin mai mari, si un costum ce sigur nu este luat din piata.
- Si la activitatea intensa de privire se mai adauga si o incercare de a purta o discutie cu tine. Sincer, cand vine cineva la tine de o varsta apropiata celei a tatalui tau, cu un pahar, doua si incepe sa-ti indruge fraze de genul „Ce draguta esti!” sau „Ce ochi frumosi ai!” sau „Te bucuri de seara asta?”, te mai simti atrasa? Iar mai apoi manifesta o dorinta de a stii cum te cheama si, subit, sare la intrebarea pregatita de mult: „Un numar de telefon, cumva? Sau un ID de Messenger?” (a se nota ca nu se mai cere adresa de mail; pare invechit. Se trece direct la ID-ul de messenger; contul de Facebook.. plus telefonul, care se tine ferm pe pozitii), parca nu mai pare chiar asa o discutie interesanta, nu?
- Ce ai putea sa mai zici? Intr-un mod cat mai diplomatic, afisand un zambet cat mai placut, dar in acelasi timp rezervat, raspunzi, incluzand in fraza si mentiunea „prietenul meu” sau „am prieten”. Si functioneaza! Personajul nostru de sex masculin se indreapta in directia opusa tie, un pic cu parere de rau. Tocmai de aceea, la ecuatia „ce sa beau pe ziua de azi” se mai adauga o necunosctua, simbolizand un nou pahar.
- Si, dupa aceasta mica patanie, te intrebi ce anume l-a determinat sa vina la tine. Poate este andropauza de vina, dar asta ar insemna sa dam dreptate cliseelor medicale care afirma ca orice comportare poate sa fie pusa pe seama unei schimbari, cum ar veni, spre exmplu, ca noi, femeile, suntem mai nervoase la menopauza si ca barbatii au o tendinta mai mare de a abandona caminul conjugal in timpul andropauzei.
Poate esti tu de vina, poate ca el era prea baut, nu se stie clar; ceea ce este insa clar este faptul ca a fi singura, doar cu prietenele intr-un bar, nu da nimanui unda verde pentru a te aborda, indiferent de locatie, varsta si, chiar si, imbracaminte.
Lasă un răspuns